In speranta am gasit mereu liniste....!!!

Ce adanca e tacerea in care mor sperantele atator vieti care si-ar dori doar atat, propria lor menire, dar se ineaca in abisurile tacute. Acolo intalnesc de fiecare data epavele corabiilor atator ganduri care vroiau candva semetele escaladand culmile Destinului. Si au ajuns aici fiindca intotdeauna in viata va mai ramane un varf de cucerit pe care nimeni nu-l va putea atinge vreodata viu, si acela e moartea. De aceea o viata intreaga trebuie sa innotam peste valurile intamplarii create si sortite de stelele cazatoare in oceanul compromisurilor cu noi insine pe patul mortii harazit de nastere....